Chiar daca multa lume a auzit de comertul cu indulgente practicat de Biserica Catolica, putina lume a auzit de comertul cu blesteme practicat in Tarile Romane .
O rugaciune, un descantec, o afurisenie sau un blestem sunt acte de magie verbala, care au luat nastere datorita samanilor, considerati primii preoti ai omenirii .
Traditia populara ne invata ca un cuvânt repetat de mai multe ori se poate transforma într-un instrument energetic cu ajutorul caruia se poate modifica lumea concreta, adica altfel spus, cuvintele au energii secrete care pot fi mobilizate prin anumite tehnici magice, mai ales ca si in Biblie scrie ca
La început a fost Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul
Cum au aparut primele blesteme ?
Convingerea omului primitiv ca un Cuvant are proprietati magice, a aparut odata cu desprinderea omului de animal, desprindere care s-a facut datorita Cuvantului, cu ajutorul caruia omul si-a putut exprima gandurile si dorintele.
Pentru ca toate divinitatile savarseau minunile apeland la Cuvânt, oamenii au inceput sa creada ca un Cuvânt are puteri magice, iar repetarea unui Cuvânt sau a mai multor cuvinte de mai multe ori intr-o anumita succesiune pot determina o schimbare a realitatii .
Nu se stie cand cineva a descoperit ca rostitea unui Cuvânt sau a unei formule de cuvinte poate influenta anumite evenimente, dar cred ca blestemul a aparut intamplator in istoria omenirii iar puterea blestemului s-a raspandit destul de usor cu ajutorul samanilor si a liderilor comunitatilor din care faceau parte, pentru ca aceste grupuri erau conduse cu ajutorul Cuvantului .
Primele blesteme rostite de om nu au putut fi datate, dar primele blesteme scrise apar în epoca antica, cu peste trei mii de ani în urma, fiind destinate întaririi legilor si poruncilor regilor si împaratilor prin implicarea zeilor în supravegherea respectarii întocmai a acelor legi si porunci. Metoda este preluata si de romani, apoi de bizantini si dainuie în Occidentul european pâna prin secolul al XII-lea.
In Tarile Romane, blestemele scrise sunt de origine bizantina si ajung prima oara în Tara Româneasca în secolul al XIV-lea, atunci cand actele vremii erau insotite de blesteme infricosatoare, destinate intaririi acestor acte, chiar daca formularea era diferita de la o curte la alta – continând de la cuvinte blande, pana la afurisenii care îi îngrozeau si pe cei mai necredinciosi dintre oameni .
Pentru ca blestemele scrise pe actele cancelariei domnesti nu au fost suficiente, dar si pentru ca s-au inmultit pricinile de judecata, ca urmare a acordarii unor mosii de mai multe ori sau incalcarii hotarelor, prin secolul al XVI-lea apar “cartile de blestem”.
Domnitorii, sau cei ce aveau dreptul sa judece, cereau Bisericii (puterea spirituala) realizarea unor “carti de blesteme” pentru aflarea adevarului în diferite pricini. De cele mai multe ori, cartile de blestem reprezentau ultima solutie a actului juridic, iesirea dintr-o situatie altfel insolubila.
Cum erau folosite cartile de blesteme?
La o judecata legata de hotarul mosiei, cartea de afurisenie era citita în prealabil in biserica sau la o raspantie spre stiinta tuturor, dupa care era pusa pe piatra de hotar, iar martorul convocat indica limita pe care el o socotea adevarata tinand cartea în mâna, pentru ca se considera ca acel cuprins sacru si amenintator al textului trecea asupra cartii de blesteme dandu-i putere divina.
De multe ori martorii isi asezau cartea de blesteme pe piept sau pe cap, o sarutau sau îsi puneau pe spatele ei semnaturile, semnand cu degetul daca nu stiau sa scrie. Presiunea morala pe care o exercitau aceste carti de blesteme era formidabila, de multe ori martorii schimbadu-si declaratiile atunci cand simteau ca se apropie sfârsitul vietii .
Cartile de blestem contineau blesteme înfricosatoare, care uneori erau citite de cleric în biserica, înainte de judecata. Dupa ce împricinatii ascultau aceste blesteme sau le repetau dupa preot, erau pusi sa jure pe acel document ca spun adevarul. În multe situatii, preotul care aducea cartea de blesteme o citea la o rascruce de drumuri si tot acolo avea loc juramântul împricinatilor.
Cum apare comertul cu blesteme ?
La inceput cartile de blesteme erau scrise doar la cerere, de catre înalti ierarhi – episcopi, mitropoliti sau de sinodul reunit, iar in cazuri exceptionale se solicitau astfel de carti de blesteme si patriarhilor Rasaritului sau celor din Constantinopol precum si calugarilor de la Muntele Athos.
Pentru ca aceste carti de blesteme erau destul de scumpe si pentru ca se inmultisera pricinile, ca urmare a instabilitatii politice din Tarile Romane, a inceput sa apara comertul cu blesteme, cartile de blestem fiind vandute ca orice alta marfa, in scopul recuperarii sumelor investite de impricinati, dar si ca urmare a succesului avut de aceste carti de blesteme in anumite cauze .
Comertul cu blesteme ia amploare in secolul al XVII, in perioada domniei lui Vasile Lupu aparand si carti de blestem piratate, scrise de calugari sau preoti care nu aveau functia necesara scrierii acestor carti de blestem. Cartile de blestem false au aparut datorita faptului ca o carte de blestem nu era scrisa la modul general, fiind niste blesteme particulare, de genul
“Sa-i sara ochii si sa se sterpeasca jupaneasa Safta daca a mintit in legatura cu nasterea fiului boierului Mihalache”
, iar multe blesteme contineau toponime, mai ales in legatura cu pricinile aparute in legatura cu vreo mosie revendicata de mai multe persoane .
Comertul cu blesteme a dus la crearea unei industrii a blestemelor prin secolele XVIII si XIX, “cartile de blesteme” sau “cartile de afurisenie” fiind scrise la comanda de inalti ierarhi si vandute in Bucuresti de intermediari, odata cu dezvoltarea comertului cartilor de blestem luand amploare si slujbele de dezlegare de blestem.
Simtind ca i se apropie moartea, sotia stolnicului Cantacuzino îi trece nurorii sale Stanca, la 29 iunie 1719, datoria de a obtine dezlegarea pentru o “carte de blestem” folosita într-o pricina în care cel învinuit era nevinovat:
Si ma rog, fata mea, sa silesti pentru cartea ce a facut de afurisenie jupâneasa Manului, sa se dezlege, sa nu ramânem cu acel pacat asupra noastra“
Efectele blestemelor si ale cartilor de blesteme
Una din cauzele mortii violente a lui Nicolae Ceausescu se datoreaza blestemului Saftei Brâncoveanu, ultimul descendent al familiei Brâncoveanu. Safta Brâncoveanu a comandat o inscriptie pe marmura, pe care a asezat-o pe biserica din curtea fostului Spital Brâncovenesc. Inscriptia, care se afla acum la Curtea Veche, contine la final un blestem care cere Divinitati ca
cel care se va atinge de ctitorie, sa fie omorât de cei din neamul sau într-o zi de sarbatoare.
Ceausescu a darâmat spitalul si biserica în 1984, ramanad doar inscriptia, iar Nicolae Ceausescu a fost omorat de cei de un neam cu ei chiar in ziua de Craciun . Coincidenta stranie, sau s-a implinit blestemul ?